vacanță
Descoperind secretele Wii-ului
Tocmai m-am întors cu un Wii și un Wii Fit dintr-o vacanță de o săptămână petrecută în Dublin, Irlanda. Am avut ocazia să le experimentez pe la niște prieteni și m-am “virusat” după ce am jucat ceva Wii Fit și Bomberman. Așa că m-am decis să fac un mini ghid pentru cei ce se gândesc să-și ia un Wii sau care nu știu prea multe despre el.
Wii-ul este o consolă care se bazează mai mult pe mișcare și socializare cu prietenii decât pe grafică deosebită. Trebuie să aveți atenție de unde cumpărați consola ca să fie PAL adică pentru Europa și nu NTSC (US sau Japonia). Același lucru este valabil și pentru jocuri – așa că nu vă grăbiți să luați un joc înainte de a verifica.
Audio-video
Rezoluția generata este inferioară, mai pe scurt sub rezoluția VGA de 640×480 și care implicit nu poate fi conectat la un monitor! M-am gândit să va spun asta pentru ca nu cumva să fiți dezamăgiți.
Wii-ul vine cu ieșiri: video composite (mufă RCA tată galbenă) și audio stereo (2x RCA tată alb și roșu). Intrucât nu am televizor și nici nu am de gând să-mi iau unul a trebui să fac rost de un cablu VGA pentru el, lucru extrem de complicat în România, loc unde chiar și mulți comercianți de accesorii Wii iți spun că asa ceva nu există, noroc cu Internetul.
În plus mi-a mai trebuit un convertor de la 2xRCA-mamă la mufă jack-stereo-mamă pentru a pune semnatul audio în boxe.
Hackereală
În primul rând pentru că-mi place să scot maximul dintr-un produs și altfel nu as prea avea cum, similar cu iPhone-ul 
Ca să-l spargi și să poți rula backup-uri de jocuri ai două abordări posibile: una software și alta hardware. În ciuda aparențelor metoda software este mai complicată și nu funcționează decât dacă ai o copie originală a jocului The Legend of Zelda: Twilight Princess.
Metoda hardware presupunea în trecut lipituri pe placa de bază, adică garantat pierderea garanției. Totuși au apărut metode hardware care presupun să adaugi un chip fără lipituri. Pentru început ar trebui să identifici pe situl wiidrives.com ce fel de chip ai în interiorul unității Wii.
Din câte am cercetat în ultimele zile cea mai sigura investiție ar fi Wasabi DX – dar din păcate nu am văzut pe nimeni la noi sa o vândă.
Eu urmează să comand cel puțin o “porție” de Wasabi DX, așa că dacă sunteți interesați dați un mesaj rapid să măresc comanda. Pentru cineva cu experiență medie la asamblat și dezasamblat chestii este chiar simplu să-ți adaugi singur chip-ul – trebuie doar să fi atent să nu lași urme – asta pentru a putea scoate chip-ul și trimite unitatea la service în cazul în care se defectează.
Pentru a umbla în consolă este nevoie de două șurubelnițe foarte fine, una în cruce (Phillips) și una în Y (tree-wing) – o să revin cu detalii și poze când găsesc una în București.
Cardul SD
Am înțeles că poate funcționa cu orice card SD cu condiția să nu fie SDHC – cardurile cu dimensiuni mai mari sunt în majoritate HC. Secretul este sa formatezi cardul în format FAT32 utilizând SD Formatter întrucât Windows-ul l-ar formata într-un mod care nu corespunde specificației și te vei trezi cu probleme.
Toata lumea recomandă card de minim 1GB, eu voi încerca să găsesc unul mai mare 2/4GB ca să-l pot umple cu diverse.
Alte resurse
- Am dat peste un sit românesc care pare promițător: wiiplay.ro acolo mai găsiți și un tracker de backup-uri
… eu încă mai sper să le pot rula din rețea. - Dacă mai știți chestii interesante despre Wii aștept comentariile voastre – eu sunt interesat ce jocurile de rețea o să apară.
Impresii din Marea Britanie
Tocmai m-am întors dintr-un scurt concediu de 10 zile in Marea Britanie – perioadă în care am vizitat în regim maraton Londra și Scoţia. O parte din pozele făcute le-am publicat pe Picassa. › Continue reading
English